Atelier de Comunicare şi Dezvoltare Personală – Inteligenţa Emoţională – autocunoaştere şi relaţionare creativă – 17 ianuarie 2018

 

 

Digital Imaging Specialist

În fiecare zi, în diverse împrejurări, trăim veșnica dihotomie „raţiune şi simţire”. În realitate, această luptă constantă dintre rațiune și emoțional se situează ca nucleu al existenței umane însăși. Prin îmbinarea celor două forţe distincte, fiinţei umane i se permite stabilirea unor „punţi de legătură” între lumea sa interioară şi cea din afară, precum şi exprimarea stărilor sufleteşti cu ajutorul mijloacelor cognitive.

„Naşterea” conceptului de inteligenţă emoţională s-a produs ca urmare a studiilor întreprinse de psihologii John Mayer şi Peter Salovey. Axarea cercetărilor pe înţelegerea acestei părţi ascunse, a adus la suprafaţă un adevăr care a permis detronarea supremaţiei IQ-ului ca standard care primează în dobândirea performanţei.

Având ca punct de plecare studiile sus-menţionate, Daniel Goleman îşi propune în cartea Inteligenţa Emoţională (Editura Curtea Veche, 2001) să redefinească statutul emoţiilor (înlăturându-le eticheta de patimi inferioare intelectului, demne de dispreţ). În cadrul atelierului s-a punctat faptul că, fiinţa umană deţine 2 tipuri de minţi: „una care gândeşte şi una care simte”.[1] Pe de-o parte, mintea raţională, antrenează gândirea analitică, pe de cealalaltă parte, creierul emoţional este responsabil cu gestionarea sentimentelor. Noi studii demonstrează că inima este un emiţător mult mai puternic de energie, cu un sistem ner­­vos suficient de complex pentru a fi recunoscut drept un „mic cre­ier”[2].

În calitate de fiinţe umane reprezentăm un amestec unic între IQ şi EQ, între reflexiv şi intuitiv. Oprindu-ne asupra coeficientului emoţional, constatăm faptul că acesta poate evolua în funcţie de potenţialul indivizilor de a-şi dezvolta abilităţile, sociale, empatice sau de autoreglare a emoţiilor trăite. Conform Mihaelei Roco, inteligenţa emoţională implică  „o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă”[3]. Pe parcursul întâlnirii, s-a accentuat importanţa identificării şi înţelegerii emoţiilor, precum şi înţelegerea diferenţei dintre gânduri, emoţii şi comportamente. Mai mult, inteligenţa emoţională permite decodarea emoţiilor celor din jur, conducând la eficientizarea comunicării şi relaţionării. Managementul emoţiilor permite o cunoaştere aprofundată a propriilor abilităţi, potenţialităţi şi creşterea confortului personal.

Concluzionând, nu trebuie să discutăm despre IQ sau EQ în opoziţie, ci despre IQ şi EQ, într-o conlucrare armonioasă şi echilibrată. Într-o lume care a impus o cultură a dinamismului, trebuie să mizăm pe „extravaganţa” de a „descifra” propriul suflet şi emoţiile celor din jur !

Le mulţumesc participanţilor pentru entuziasm şi receptivitate!

Iulia MEDVESCHI

 

Bibliografie:

[1]  Daniel Goleman, Inteligenţa Emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001, p. 35.

[2]  Marcia Hughes, James Bradford Terell, Inteligenţa emoţională în acţiune, Programe de training şi coaching pentru lideri, manageri şi echipe, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2017, p. 21.

[3] Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Polirom, Iaşi, 2001, p. 15.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s