Atelier de Comunicare şi Dezvoltare Personală – Branding-ul personal şi comunicarea politică – 13 Decembrie 2017

afis 2 jpg. (1)

 Fie că vorbim de bunuri de larg consum, de persoane, de organizaţii, conceptul de brand ne captează din ce în ce mai mult atenţia. Cu toate acestea, observăm că branding-ul personal este un concept insuficient înţeles şi încă nedreptăţit. În repetate rânduri acesta este confundat cu manipularea publicitară sau este asociat cu imaginea falsă a unei persoane. În cadrul atelierului s-a accentuat faptul că, branding-ul personal trebuie văzut ca un proces de armonizare şi comunicare eficientă a reputaţiei tale.

În sfera politică, brandul personal reprezintă o strategie care: „asistă oamenii politici şi liderii partidelor în alinierea activităţilor lor comunicaţionale spre un set fix de mesaje şi emoţii =brand, introducând un nivel de disciplină şi standardizare în construirea imaginii politicianului”.[1] Crearea personalităţii brandului este un proces ciclic, care porneşte din interiorul organizaţiei politice, ulterior transformându-se într-un proces interactiv între electorat şi brand. O strategie de brand reprezintă o platformă care ghidează fiecare aspect al campaniei electorale. Urmând acest fir roşu, constatăm că brandul politic trebuie să fie dorit de electorat, distinct faţă de competitori şi durabil în timp. Prin urmare, branding-ul personal este un exerciţiu de durată, capabil să schimbe felul în care ne raportăm la propria realitate şi viaţă profesională.

Nicolai Gori a subliniat că, în zilele noastre, comportamentul neetic este considerat, cu precădere, o consecinţă, a legislaţiei deficitare sau a modului ineficient de organizare a instituţiilor publice. Pornind de la acest considerent, etica profesională impune stabilirea unor reguli interne în fiecare profesie, putând lua forma bunelor practici sau a codurilor deontologice.  Nivelurile de aplicare a eticii organizaţionale sunt clar precizate în codurile etice. Aceste documente formale statuează normele, reflectă valorile şi principiile promovate de o organizaţie, ajutând la identificarea unui comportament considerat corespunzător prin raportare la modalitatea de desfăşurare a activităţilor mediului de lucru specific organizaţiilor politice. Aşadar, codurile etice trebuie să fie riguroase şi să conţină un sistem de sancţiuni care prevede penalizarea şi corectarea acţiunilor cu caracter neetic.

Responsabilizarea liderilor politici reprezintă o condiţie sine qua non pentru funcţionarea unei societăţi democratice, de aici rezultând, necesitatea stabilirii unui set de mecanisme pentru compatibilizarea vieţii politice cu realităţile şi problematicile societăţii civile.

Le mulţumim participanţilor pentru entuziasm!

Iulia MEDVESCHI

 

[1] Margaret Scamell, „Political Brands and consumer citizens: The rebranding of Tony Blair” în The Annals of the American Academy of Political and Social Science, Vol. 611, No. 1, p. 178.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s