Atelier de Comunicare şi Dezvoltare Personală – Iubeşte-te pe tine însăţi – 22 noiembrie 2017

atelier 22 noiembrie.jpg

Trăim un timp în care preocuparea de sine este un termen atât de frecvent folosit, încât este pe cale să îşi piardă semnificaţia proprie. Preocuparea de sine trebuie înţeleasă ca un proces de sincronizare a aşteptărilor cu rânduielile vieţii, o revenire la esenţă. Redescoperirea preocupării de sine se rezumă la găsirea lui savoir-faire care să de-a fiinţei sentimentul că preocupându-se de sine participă la starea de bine a celuilalt. În data de 22 noiembrie 2017, în cadrul Atelierului de Comunicare şi Dezvoltare Personală, cu tema „Iubeşte-te pe sine însăţi”, susţinut de Sandu Frunză, acesta şi-a propus să explice participanţilor conceptele de iubire de sine şi conştiinţă de sine dintr-o perspectivă filosofică. Sandu Frunză este profesor în cadrul Departamentului de Comunicare, Relaţii Publice şi Publicitate (Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării), cercetător în domeniile consilierii etice şi dezvoltării personale, imaginarului religios în publicitate, fundamentalismului religios.

Prin îmbinarea perspectivelor teoretice şi cele practic-aplicative, s-a evidenţiat faptul că imaginea de sine se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi comportamentele personale, putând fi înţeleasă ca o reprezentare mentală a propriei persoane sau ca o structură organizată de cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportamentul social. Aşadar, imaginea de sine presupune conştientizarea a „cine sunt eu ” şi a „ceea ce pot să fac eu”.

Utilizând o perspectivă socratică, Sandu Frunză a argumentat că sufletul de care trebuie să ne preocupăm este sufletul raţional, care comandă si controlează pasiunile, afectele şi instinctele. Daimonicul este o cunoaştere de sine reflexivă care generează eticul, înţelegerea, adaptarea şi cultivarea valorilor morale, spirituale. Acestea determină plasarea persoanei în sfera valorilor spirituale, înfăţişându-se astfel ca o posibilitate de eliberare din starea angoasei.
Daimonicul este o cunoaştere de sine absolut subiectivă care se desfăşoară exclusiv în interiorul sferei propriei conştiinţe a persoanei. Ea are prin aceasta caracterul de revelaţie, de „descoperire interioară” a Eului sufletesc, care deschide perspectiva unei întâlniri cu divinitatea, cu universalul. De asemenea, pe parcursul atelierului s-a punctat că acest suflet se poate cunoaște pe sine numai prin reflectarea în alt suflet, prin comunicare, prin dialogul rațional pe care îl ai cu un alt individ, perceput ca un alt suflet. În acest caz vorbim de „metafora ochiului”, care certifică faptul că, pentru ca ochiul să se auto-observe, este necesar ca acesta să se reflecte în ceva asemănător lui, adică în alt ochi, fapt similar şi pentru cunoaşterea sufletului omului. Această cunoaștere a sinelui însă nu reprezintă o stare de solitudine, o izolare din lumea exterioară, ci dimpotrivă, înseamnă relaționare, întărindu-se în acest punct şi perspectiva lui Michel Foucault conform căruia, sinele este determinat de interacţiunea cu celelate părţi ale sistemului social.

Concluzionând, nici un om nu va putea iubi dacă nu cunoaște iubirea de sine – nu în sens narcisistic, ci în sensul de a se aprecia și de a se respecta, încercând să se dezvolte continuu. Nimeni nu este în stare să dăruiască iubire semenilor dacă nu se iubește pe sine.

Le mulţumim partipanţilor pentru entuziasm şi implicarea activă în rezolvarea exerciţiilor şi testului de personalitate altruistă!

Iulia MEDVESCHI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s